Autonomii locale si institutii centrale în spatiul românesc

Posted: February 13, 2012 in Bacalaureat
Tags: , , , ,

În secolele 7-9, forma de organizare specific româneasca era reprezentata de obstiile satesti.
Obstea sateasca era o forma de comunitate umana caracterizata prin coexistenta proprietatii private cu proprietatea obsteasca asupra pamântului si prin preponderenta legaturii teritoriale asupra celei de rudenie în cadrul asezarii.
În fruntea obstii se afla judele (atributii militare, fiscale, administrative, judiciare) sau cneazul.
Cu timpul, obstile s-au grupat în uniuni de obsti numite de Nicolae Iorga „romanii populare” din care vor lua nastere cnezatele si voievodatele ca formatiuni politice.
Cnezatele erau formatiuni politice prestatale formate din mai multe obsti, iar voievodatele erau formatiuni rezultate din unirea sau supunerea mai multor cnezate.

Prin unificarea acestora sub o autoritate centrala s-au constituit statele medievale.
Factori care au favorizat aparitia statelor medievale:
– cresterea demografica;
– o viata economica dinamica; spatiul nostru era strabatut de drumuri comerciale care veneau din nordul si centrul Europei la gurile Dunarii si Marea Neagra;
– contextul extern: cumanii, si mai apoi tatarii(marea invazie din 1241-1242), au împiedicat expansiunea maghiara dincoace dde Carpati; luptele pentru tron din Ungaria odata cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301.
Transilvania
Cronica notarului anonim al regelui Bela al Ungariei (gesta hungarorum) mentioneaza, pentru sfârsitul secolui 9, în spatiul intracarpatic si Banat, trei formatiuni:
– voievodatul lui Glad, în Banat, cu resedinta la Cuvin;
– Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Dabâca;
– voievodatul lui Menumorut, în crisana, cu resedintta la Biharea.
Legenda sfântului Gerard mentioneaza, pentru secolul 11:
– voievodatul lui Ahtum, în Banat, cu resedinta la Morisena;
– Voievodatul lui Gyla, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Balgrad.
La sfârsitul secolului 9, maghiarii se stabilesc în Panonia. Pe la anul 1000, ducele Vaik se crestineaza, luându-si numele de Stefan si este încoronat rege în 1001. Va adopta catolicismul.
Maghiarii vor organiza cucerirea Transilvaniei. Mai întâi, este cucerit Voievodatul lui Menumorut, apoi si celelalte. Pe masura înaintarii spre centrul Transilvaniei, cucerirea maghiara va capata un caracter organizat. Ungurii organizeaza comitate (unitati administrativ-teritoriale conduse de un comite numit de rege). Episcopatul catolic a încadrat, sub raport religios, teritoriile cucerite. Primul comitat înfiintat a fost Bihorul (1111). S-au înfiintat si alte comitate în secolele 12-13: Trazna, Dabâca, Cluj, Arad, Târnava.
Maghiarii au încercat sa înlocuiasca vechea forma de organizare specific româneasca (voievodatul) cu principatul. Astfel, la 1111-1113, apare mentionat în documente „Mercurius princeps ultransilvanus”. Actiunea nu a avut succes, din moment ce, la 1177, în documente este mentionat „Leustachiu voievod”.
În fata presiunilor exercitate de maghiari, românii s-au grupat în structuri social-economice si politice autonome numite tari: Tara Maramuresului, Tara Fagarasului etc.
Pentru a-si consolida dominatia în Transilvania, maghiarii i-au colonizat pe secui si sasi. Secuii i-au însotit pe maghiari în expeditiile de cucerire. Sasii au fost adusi din regiunea Rinului, zona Flandrei, si mai ales Saxonia. S-au bucurat de privilegii.
La 1211, regele Andrei II i-a colonizat pe teutoni în Tara Bârsei, cu dublu scop: stavilirea expansiunii cumane si crearea premiselor înaintarii maghiarilor în spatiul extracarpatic. Teutonii intra în conflict cu regalitatea maghiara si sunt alungati la 1225.
Românii, majoritari, vor fi exclusi din viata politica a Transilvaniei, iar religia ortodoxa, nerecunoscuta. Un decret din 1366 al regelui Ludovic I conditiona calitatea de nobil de apartenenta la catolicism.
Tara Româneasca
În spatiul românesc sud carpatic, documentul care atesta existenta autonomiilor locale si caracteristicile esentiale ale acestora este Diploma cavalerilor ioaniti (1247). Sunt mentionate cinci formatiuni prestatale:
– Tara Severinului;
– cnezatele lui Ioan si Farcas;
– voievodatele lui Litovoi si Seneslau.
Unele dintre acestea au fost anexate de maghiari (cnezatele lui Ioan si Farcas), altele erau dependente de regatul ungariei (voievodatele lui Litovoi si Seneslau).
În procesul de unificare vor fi parcurse mai multe etape.
O prima etapa se leaga de numele lui Litovoi, care refuza plata tributului catre ungaria. În batalia ce va avea loc pe la 1277-1279, Litovoi moare, iar fratele sau Barbat este luat prizonier. Se rascumpara si va accepta suveranitatea maghiara.
La formarea Tarii Românesti au contribuit si românii din Transilvania. Traditia istorica vorbeste despre descalecatul lui Negru voda din Fagaras (1291). Anihilarea autonomiei Tarii Fagarasului de catre regalitatea maghiara îl determina pe Negru voda sa treaca la sud de Carpati, întemeind Tara Româneasca, cu resedinta la Câmpulung. Potrivit lui Gheorghe Bratianu, descalecatul lui Negru voda a fost însotit de întemeierea tarii, adica de unificarea cnezatelor si voievodatelor.
Desavârsirea unificarii teritoriale se produce în timpul lui Basarab I, 1310[1352. Acesta intra în conflict cu regele ungariei Carol Robert de Anjou. Regele ungar ataca Tara Româneasca. Batalia se da la Posada (reflectata în cronica pictata de la Viena, 9-12.11.1330 si este câstigata de Basarab. Victoria marca independenta Tarii Românesti.
Statul se va consolida sub urmasii lui Basarab:
Nicolae Alexandru(1352-1364):
în 1359, îsi ia ditlul de domn autocrat, înfiinteaza o mitropolie la Arges;
Vlatislav Vlaicu (1364-1377):
respinge actiunile ungariei; în 1370 înfiinteaza o mitropolie la Severin; bate moneda proprie.
Moldova
Si pentru acest spatiu izvoarele istorice atesta prezenta unor formatiuni politice prestatale:
– Tara Berladnicilor;
– Tara Brodnicilor;
– Tara Bolohovenilor;
– Tara Volohilor.
Într-o prima etapa, regalitatea maghiara organizeaza expeditii de alungare a tatarilor. La jumatatea secolului 14, în urma unei astfel de expeditii, tatarii sunt alungati si pentru a împiedica revenirea lor se organizeaza o marca (provincie de granita cu rol de aparare) cu resedinta la Baia. La conducerea acesteia se afla Dragos (primul descalecat).
A doua etapa este legata de numele lui Bogdan, un voievod din Maramures. În fata presiunilor maghiarilor, acesta trece Carpatii si-i înlatura pe urmasii lui Dragos (Balc si Sas) supusi coroanei maghiare (1359).
Încercarile regelui Ludovic de Anjou de a-l înlatura pe Bogdan nu au succes.
Statul se va consolida sub urmasii lui Bogdan(1359-1365):
Petru Musat (1376-1391): bate moneda proprie; înfiinteaza o mitropolie la Suceava; inaugureaza traditia depunerii juramântului de credinta catre regele Poloniei;
Roman I (1392-1394): desavârsirea teritoriala se realizeaza în timpul sau, intitulându-se stapânitor a toata tara moldovei, de la munte pâna la mare.
Dupa constituirea statelor medievale românesti s-a desavârsit organizarea interna prin consolidarea principalelor institutii: domnia si biserica.
A) Domnia
Domnia reprezenta institutia centrala. Domnia era electiva, ereditara si viagera.
Pentru a asigura succesiunea la domnie si a împiedica discutele pentru tron, domnitorul îsi asocia fiul la domnie
În documente domnitorul apare cu titulatura de “mare voievod si domn“. Calitatea de voievod însemna ca era seful armatei. Domn (dominus) însemna ca era stapânul tarii si al supusilor.
Atributiile domnitorului erau:
– Avea drept de preemtiune asupra întregului fond funciar (dominium eminens);
– Conducea administratia dispunând de un aparat centralizat în care un rol important îl juca spatiul domnesc;
– Elabora politica externa si interna împreuna cu sfatul domnesc;
– Avea dreptul de a bate moneda
– Declara razboi, încheia pace, tratate internationale
– Avea drept de confiscare a proprietatii boieresti si de aplicare a pedepsei cu moartea pentru cei vinovati de tradare (hiclenie)
– Convoca oastea cea mare
– Reprezenta instanta suprema de judecata
Prin ungere domnii deveneau conducatori politici “din mila lui Dumnezeu “ceea ce le conferea întreaga autoritate în fata supusilor, pozitie întarita de sine stator (autocrator în bizantina) adoptata de Alexandru cel bun.
Introducerea în titulatura domnilor înaintea numelui “io” prescurtare a lui Ioannes (cel ales de Dumnezeu) sursa divina a puterii.
Evolutia institutiei pâna la sfârsitul secolului 16
Institutia centrala evolueaza în conditiile raporturilor cu categoria privilegiata.
Domnii puteau confisca proprietatea boierilor care unelteau s-au tradau si puteau aplica pedeapsa cu moartea. În acest context putem aminti domn precum Vlad Tepes, Stefan cel mare care au reusit sa întareasca autoritatea domniei În raport cu marea boierime.
Atunci când dominatia otomana se accentueaza începe sa se restrînga autoritatea domnilor, iar boierii încep sa exercite o tutela asupra domnului. Acestia controleaza viata politica sustinând candidaturi la tron sau semnând întelegeri cu suverani crestin si chiar cu otomani.
Evolutia institutiei centrale în secolele 17, 18
Esecul lui Mihai Viteazu de restabilire a autoritatii domnesti avea sa anunte schimbarea raportului între domnie si boieri în favoarea boierilor. Profita otomani care îsi impun controlul asupra domniei.
Turcii instaureaza în secolul 18 regimul fanariot înlocuind domnul pamântean cu unul adus dintr-un cartier al Istambulului (fanar). În acest context domnia îsi pierde nu numai caracterul pamântean ci si pozitia, caci domnul este considerat un alt dregator al imperiului otoman putând fi schimbat sau numit în functie de interese. Durata domniei este scurta, este limitat accesul boierilor pamânteni în institutiile statului. Acestia grupati în partida nationala vor actiona la revenirea domnilor pamânteni
B) Biserica
A jucat un rol important în societatea medievala româneasca.
înfiintarea mitropoliei românesti la Arges în 1359 (de catre Nicolae Alexandru), la Severin 1370 (Vladislav Vlaicu) si recunoasterea mitropoliei de la Suceava de catre patriarhia de la Constantinopol a dat legitimitate bisericii ortodoxe române.
Organizarea bisericii continua si în perioada urmatoare când se înfiinteaza si alte eparhii în Moldova si în Tara Româneasca (episcopia Romanului, Radautiului; pentru Tara Româneasca episcopia Raului, Buzaului)
Biserica din Tara Româneasca si Moldova si-a exercitat influenta si asupra altor teritori. În secolul 14 mitropolitul Tarii Românesti primeste titlul de “exarh: al întregii Ungarii si a plaiurilor ceea ce îi conferea autoritatea asupra ortodocsilor din regatul Ungariei.
Mitropolitul era întâiul sfetnic al domnului, îl încorona pe domn, era al 2 lea demnitar în stat, loctiitor al domnului în caz de vacanta a tronului, membru marcant al sfatului domnesc, asista la scaunul de judecata al domnului. Mitropolitul era subordonat institutiei centrale putând fid at jos de domnitor.
O serie de domnitori au sustinut biserica si dezvoltarea vietii monahale.

Comments
  1. sanchi90 says:

    Sa traiesti 1000 de ani pt blogul asta,m-a ajutat mult😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s