Cunoscut sub numele de „epoca fanariota”, secolul 18 românesc a fost considerat ca o pata neagra a istoriei nationale. La o privire mai atenta, chiar în acest context, se pot identifica elemente de modernitate. O prima sursa a modernitatii sunt chiar domnii fanarioti, între care se remarca Constantin Mavrocordat:
– acesta aplica un program de reforme de natura sa contribuie la modernizarea Moldovei si Tarii Românesti;
– cea mai importanta reforma a fost pe plan social: în 1746 (Tara Româneasca) si 1749 (Moldova) a desfiintat serbia sau legarea de glie a taranilor;
– introduce leafa pentru functionarii statului;
– a desfiintat numeroasele dari introducândd o dare fixa pe cap de locuitor, perceputa în patru rate.
Aflati într-un con de umbra, boierii români au fost si ei preocupati de necesitatea modernizarii societatii românesti, atitudine manifestata prin elaborarea unor proiecte de reforma adresate marilor puteri.
Sunt cunoscute în acest sens proiectul „republicii aristo-democraticesti” alcatuit de Dimitrie Sturdza, „Asezamântul politicesc” al lui Simion Marcovici care cerea organizarea statului pe baza separarii puterilor.
În 1822, era alcatuit un proiect de carvunarii din Moldova „Constitutia carvunarilor” întocmita de Ionica Tautu pprevedea „monarhie marginita si mostenitoare”, separarea puterilor, egalitate în fata legii. În acest context, începutul secolului 19 marcheaza formarea „partidei nationale”.
Gândirea politica a generat, la începutul secolului 19, un adevarat program de reforme si de emancipare nationala, care contureaza proiectul statului român modern. Programele revolutiilor din 1821, 1848, au contribuit la clarificarea acestui proiect.
În 1821, izbugneste, în Oltenia, o miscare preponderent taraneasca, condusa de Tudor Vladimirescu. Programul revolutiei a fost intitulat si „Cererile norodului românesc”:
– suveranitatea poporului;
– desfiintarea privilegiilor boieresti;
– domnul trebuia sa fie ales de tara;
– reforma armatei (instituirea unei armate formate din 4000 de pandduri si 200 de arnauti cu „leafa usoara” pe cheltuiala mânastirilor);
– reforma scolara, financiara, desfiintarea vamilor interne etc.
Miscarea era dezavuata de Rusia si înfrânta de imperiul otoman. Desi înfrânta, miscarea condusa de Tudor Vladimirescu a lansat idei politice ce au continuat sa fie dezvoltate în deceniile urmatoare.
Revenirea Principatelor la domniile pamântene (1822), consecinta a revolutiei din 1821, determina accentuarea tendintelor reformatoare. Pasi importanti au fost facuti prin regulamentele organice:
– au fost primele documente cu caracter constitutional din istoria tarilor române;
– au fost impuse principatelor de Rusia, în calitate de putere protectoare;
– au intrat în vigoare în 1831 în Tara Româneasca si 1832 în Moldova;
– erau prevazute principii politice moderne precum separarea puterilor în stat, introduceau institutii moderne (tribunale, corpuri de avocati, procuratura, arhivele);
– reorganizau sistemul fiscal, limitau puterea Domnului; monopolul politic al boierilor.
Momentul crucial în evolutia societatii românesti spre un stat modern l-a reprezentat revolutia de la 1848-1849:
– a marcat afirmarea natiunii române si exprimarea optiunii pentru modelul occidental;
– conceptia despre stat si institutiile sale, despre drepturi si libertati cetatenesti prezenta în documentele programatice din 1848 dovedeste schimbarea mentalitatilor si receptarea ideilor occidentale;
– numeroase obiective sunt prezente în documentele revolutiei: suveranitatea poporului, organizarea statului pe baze constitutionale, responsabilitatea domnului, desfiintarea privilegiilor, egalitate în fata legilor, libertate personala;
– documentul revolutiei în Tara Româneasca, „Proclamatia de la Islaz”, propunea un model politic mai avansat,preconizând o forma de guvernare republicana, cu un domn ales din cinci în cinci ani;
– ideea de unitate a fost formulata diferit. EA a aparut cu claritate în documentele formulate de revolutionarii moldoveni la Brasov („Printipurile noastre pentru reformarea patriei”) si Cernauti în gazete ca „Pruncul român” precum si în cadrul Marii Adunari Nationale de la Blaj (3-5.5.1848) unde multimea a strigat „Noi vrem sa ne unim cu tara!”. Documentul revolutiei din Transilvania s-a numit „Petitia Nationala”;
– pentru a nu irita imperiile vecine, aceasta idee nu a fost inclusa în programele de la Iasi, islaz si Blaj.
Revolutia de la 1848-1849 a fost înfrânta, dar ea a reusit sa stabileasca directiile principale de actiune pentru faurirea României modderne.
Constituirea statului national român
Dupa revolutia de la 1848, se intensifica actiunile în favoarea unirii, atât pe plan intern cât si pe plan extern.
Pe plan extern, este sensibilizata opinia publica internationala, se afirma programul politic în publicatii precum „România viitoare”, „Republica româna”. Sunt adresate memorii unor personalitati(Napoleon III, Palmerston, premierul britanic).
Pe plan intern, se înfiinteaza comitete ale unirii la Iasi si Bucuresti, se reîntorc în tara revolutionari.
Pe plan extern, în contextul „crizei orientale”, în 1853-1856, se desfasoara razboiul crimeii(. UK, franta si Turcia s-au împotrivit Rusiei. Rusia este înfrânta si se organizeaza un congres d pace la paris(1856). Aici, ministrul de externe francez, contele Walewski, propune unirea Moldovei cu Tara Româneasca, sub un print strain.
Propunerea a fost acceptata de Franta, Rusia, Prusia, Sardinia, Anglia(la început) si respinsa de Austria si turcia pe motiv ca românii nu vor unirea.
Prin tratatul de la Paris(18.03.1856), principatele ramâneau sub suzeranitate otomana, dar intrau sub garantia colectiva a celor sapte puteri semnatare, cele 3 judete din sudul basarabiei(cahul, bolgrad si ismail) erau cedate moldovei, urma sa se convoace adunari ad-hoc în care românii urmau sa se pronunte asupra unirii, trimiterea unei comisii europene în principate.
Adunarile ad-hoc(1857):
La Iasi si Bucuresti, au loc alegeri pentru adunarile ad-hoc. în Moldova, caimacamul(loctiitor de domn) Nicolae Vogoride falsifica rezultatul alegerilor în favoarea adversarilor unirii.
Situatia genereaza tensiuni, depasite prin compromisul de la Osborne din august 1857 dintre napoleon III si regina victoria a angliei: Anglia accepta reluarea alegerilor si franta renunta la ideea unirii depline.
Alegerile sunt reluate, si dau câstig de cauza unionistilor.
În toamna, prin rezolutiile adunarilor ad-hoc, românii se pronuntau pentru:
– unirea într-un singur stat numit România;
– print strain dintr-o casa domnitoare a Europei, ai carui urmmasi sa fie crescuti în religia tarii;
– adunare reprezentativa;
– neutralitate.
Conferinta si conventia de la Paris(1858):
Propunerile românilor vor fi dezbatute de puterile europene într-o conferinta la paris.
Prin conventia de la paris (7-19.8.1858), se adopta o solutie hibrida:
– conventia îndeplinea rolul unei constitutii;
– titlul statului – Principatele unite ale Moldovei si Valahiei;
– doi domni, doua adunari, doua guverne;
– institutii comune – comisia centrala cu sediul la Focsani(dezbatea proiecte de legi de interes comun), înalta curte de justitie si casatie;
– vot cenzitar.
Dubla alegere a lui Cuza(1859):
S-a trecut la alegerea domnului. La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza era ales domn în Moldova, iar la 24 ianuarie 1859 era ales domn si în Tara Româneasca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s