Spatiul românesc între diplomatie si conflict în Evul Mediu

Posted: February 17, 2012 in Bacalaureat
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

În ultimul deceniu al secolului XIV, turcii au ajuns la Dunare amenintând Tarile Române, Ungaria, Polonia. Încercarilor Poloniei si Ungariei de a controla spatiul românesc li se adauga si pericolul Otoman.

Diplomatie si conflicte în secolele XIV si XV

În lupta pentru apararea tarii, în Evul Mediu, românii au îmbinat rezistenta armata si diplomatia.
Rezistenta Tarilor Române împotriva expansiunii Otomane a fost ilustrata de personalitati precum Mircea cel Batrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Stefan cel Mare si altii.
Mircea cel Batrân (1386-1418)
– a fost domnul Tarii Românesti;
– a fost primul domn care a dus o politica de cruciada;
– câtiva ani dupa ocuparea tronului a continuat confruntarea cu Ungaria, al carei rege, Sigismund de Luxemburg, nutrea veleitati expansioniste. Pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei, Mircea încheie un tratat de alianta cu regele Poloniei, Vladislav Jagello (1389).
– tratatul era încheiat în conditii de egalitate;
– îsi promiteau ajutor militar, mai ales împotriva Ungariei;
– cresterea pericolului Otoman l-a determinat pe Mircea sa-si orienteze politica externa spre Ungaria. Astfel la 7 martie 1395, la Brasov, Mircea încheia un tratat de alianta cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
– prima alianta antiotomana din istoria sud-estului European;
– încheiat de pe pozitii de egalitate din moment ce regele maghiar îi recunostea titlurile de Duce de Fagaras si Ban de Severin.
Preluarea Dobrogei (1388-1389), sprijinul acordat sârbilor în batalia de la Câmpia Mierlei (Kossovopolje – 1389), politica de aliante l-au adus pe Mircea în conflict cu otomanii.
O puternica armata otomana condusa de sultanul Baiazid îl ataca pe domnul muntean. Batalia se da la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 martie 1395). Victoria obtinuta de Mircea consolida reafirmarea Tarii Românesti. Desi victorios, Mircea îsi pierde temporar tronul (ocupat de Vlad Uzurpatorul).
Victoria de la Rovine a încurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o cruciada antiotomana. Fidel cauzei crestine, Mircea a participat la cruciada. Confruntarea decesiva s-a dat la Nicopole (septembrie 1396) si s-a încheiat cu Victoria turcilor, pericolul otoman mentinându-se la Dunare.
Cu ajutorul voievodului transilvaniei, Stibor, Mircea îsi recupereaza tronul (decembrie 1396).
Apogeul politicii externe a lui Mircea îl reprezinta amestecul direct în luptele pentru tron din Imperiul Otoman. În 1402, Baiazid este înfrânt la Ankara de mongolii lui Timur Lenk. Baiazid este luat prizonier, ulterior gasindu-si moartea. În Imperiul Otoman izbugnesc lupte pentru tron.
Mircea a încercat sa îndeparteze primejdia otomana sprijinind diversi pretendenti: Musa si Mustafa. Fara succes, întrucât învingator iese Mahomed I. Reactia nu întârzie. La începutul lui 1417, sultanul invadeaza Tara Româneasca, anexeaza Dobrogea si impune lui Mircea plata unui tribut. Tot acum turcii ocupau Giurgiu si Turnu de unde puteau lansa atacuri mai usor.
Diplomatia domnului muntean a facut din Tara Româneasca un factor politic important în sud-estul Europei, vecinii cautându-I alianta.

Iancu de Hunedoara (1441-1456)

– a fost voievodul Transilvaniei;
– prin actiunile militare, dar si prin diplomatie a reusit sa întârzie patrunderea turcilor în Europa centrala;
– în 1441 începe campanile pentru alungarea turcilor învingând pe Beiul de Semendria în Serbia;
– împreuna cu regele Ungariei initiaza Campania cea lunga (1443-1444). Se încheie dupa 6 luni în care au fost sustinute 6 lupte si s-a patruns în peninsula Balcanica pe 300 km. La Seghedin (1444) este încheiata o pace pe 10 ani, avantajeaza pe Iancu si pe regele Ungariei. Pacea este rupta de regele Ungariei la solicitarile papei. Încep pregatirile de cruciada la care participa si Iancu. Batalia se da la Varna (10 noiembrie 1444) si este câstigata de turci.
– Iancu nu abandoneaza lupta si, la Belgrad 1456 obtine o stralucita victorie împotriva lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui.

Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476)

– a fost domnul Tarii Românesti;
– în 1459 refuza sa mai plateasca tribut otomanilor atragând riposta acestora. Dupa dejucarea unui plan al sultanului de-al prinde, Vlad a declansat în iarna 1461-1462 Campania de la Dunare distrugând dispozitivul otoman din zona.
– Reactia otomanilor a fost imediata. Sultanul Mahomed al II-lea ataca Tara Româneasca (1462). Vlad Tepes a declansat în apropiere de Târgoviste celebrul atac de noapte (16/17 iunie 1462), provocând panica în tabara turceasca. Mahomed al II-lea va ordona retragerea. Dupa trecerea primejdiei boierimea sprijina ocuparea tronului de catre Radu cel Frumos.
– Ajuns în Transilvania, Vlad cade victima unor scrisori compromitatoare si este întemnitat din ordinul lui Matei Corvin.
La insistentele lui Stefan cel Mare este eliberat si reocupa tronul pentru scurt timp (1476).

Stefan cel Mare (1457-1504)
-a fost domnul Moldovei.
– La începutul domniei pe primul plan s-au aflat raporturile cu Polonia si Ungaria.
– Ca si predecesorii sai, Stefan a cautat sa contracareze tendintele de dominatie ale Ungariei prin apropiere de Polonia.
– În aprilie 1459 încheie, cu regele Poloniei Cazimir al IV-lea, Tratatul de la Overchelauti:
– îl recunoaste ca suzeran pe regele Polonez.
– regele polonez îl recunostea ca domn pe Stefan cel Mare si îi fixa rivalului lui Stefan (Petru Aron) domiciliul departe de hotarele Moldovei.
– Deteriorarea relatiilor cu Ungaria s-au datorat pretentiilor de suzeranitate manifestate de Matei corvin, regele Ungariei,protectiei pe care acesta o acorda lui Petru Aron si mai ales faptului ca Ungaria stapânea chilia. Cucerirea chiliei de catre Stefan .
În 1465 a declansat conflictul cu Ungaria.
Matei Corvin ataca Moldova. Batalia se da la Baia (decembrie 1467), Victoria apartine lui Stefan si a însemnat emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea Ungariei.
Relatiile cu Otomanii
În 1473 Stefan cel Mare a declarat ruperea legaturilor cu Imperiul ottoman încetând sa mai plateasca tributul. Deasemenea Stefan va fi preocupat de instalarea pe tronul Tarii Românesti a unui domn fidel atitudinii antiotomane.
Atitudinea ostila a domnului moldovean atrage reactia otomana. O puternica armata (120000 oameni) condusa de Soliman Pasa este trimisa în Moldova. Batalia s-a dat la Podul înalt (Vaslui) 10 ianuarie 1475) si s-a încheiat cu Victoria lui Stefan. Stefan s-a asteptat la o noua campanie otomana asa ca la 25 ianuarie 1475 trimite o scrisoare monarhilor europeni pentru a cere sprijin. A primit doar scrisori de încurajare.
În 1475 turcii cuceresc Caffa si Mangop. În aceste împrejurari grele pentru Moldova, Stefan se orienteaza spre o alianta cu Ungaria. La 12 iulie 1475, la Iasi, Stefan încheia o alianta cu Matei Corvin, regele ungar:
– cei doi monarhi îsi fagaduiau ajutor reciproc împotriva otomanilor;
– îndepartarea pretendentilor la tron;
– tratatul punea capat vechilor dusmanii.
În vara lui 1476 sultanul Mahomed al II-lea ataca Moldova. Dinspre rasarit atacau si tatarii. La 26 iulie 1476 s-a dat batalia de la Valea Alba (Razboieni). Ostirea moldoveana a fost înfrânta. Victoria sultanului n-a putut fi consolidata deoarece cetatile Moldovei în frunte cu Suceava, rezista. Expeditia din 1476 s-a soldat cu un esec pentru sultan care se retrage.
Baiazid al II-lea (1481-1512) urmasul lui Mahomed al II-lea, profitând de conjunctura favorabila creeata de pacea încheiata cu Ungaria (1483) organizeaza o noua campanie împotriva Moldovei. Campania sultanului s-a soldat cu cucerirea cetatilor Chilia si cetatea Alba (1484). Stefan încearca sa recupereze cetatile cu sprijinul Poloniei acceptând sa depuna juramânt de vasalitate regelui Cazimir al IV-lea la Colomeea (1485). Polonia nu îl sprijina însa. În 1489 Stefan a restabilit pacea cu Imperiul otoman. Accepta plata tributului.
Dupa moartea regelui Cazimir al IV-lea, relatiile cu Polonia se înrautatesc. Noul rege Ioan Albert ataca Moldova. Armata polona este înfrânta la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497).
La 12 iulie 1499, între Stefan si Ioan Albert se încheie tratatul de la Hârlau:
– îsi fagaduiau sprijin reciproc în caz de razboi;
– „liniste si pace vesnica”;
– tratatul este încheiat în conditii de egalitate.
La moartea sa (1504) Stefan lasa o tara puternica si respectata.
În secolul XV Moldova si Tara Româneasca au fost silite sa accepte plata tributului si sa se resemneze cu pierderea cetatilor dunarene si pontice (Turnu, Giurgiu, Chilia si Cetatea Alba). În schimbul acestor renuntari, Imperiul Otoman a recunoscut autonomia celor doua tari, statul înscris în conventii numite capitulatii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s