În secolul 20, are loc o confruntare între regimurile democratice si  cele totalitare.
În timpul primului razboi mondial, principiile democratiei liberale au fost afectate de interventia statului pentru a obtine victoria. Mai mult, dupa razboi, statul si-a mentinut controlul pentru a rezolva gravele probleme economice si sociale.
În cele mai importante dintre statele democratice (UK, Franta, SUA) electoratul a adus la putere partide de dreapta(partidul conservator în UK, blocul national în franta, partidul republican în Sua) Aceste partide au luat masuri de redresare economica cu efecte antisociale, ceea ce a dus la înmultirea actiunilor revendicative.
ÎN SUA, partidul republican a desfasurat o politica izolationista pe plan extern, protectionista pe plan economic, cu aspecte xenofobe pe plan intern.
Aceste partide s-au aflat la conducere pâna la marea criza economica.
În Europa centrala si de sud-est, dupa dezmembrarea imperiilor multinationale(german, austroungar, rus) au aparut state cu regimuri liberal-democratice. Consolidarea sistemului democratic depindea de adoptarea unor reforme precum cea agrara, constitutionala. În aceste conditii, între 1919-1921, au fost înfaptuite reforme care aveau în vedere desfiintarea marii proprietati prin despagubire, redistribuirea pamântului catre tarani. În paralel, sunt adoptate constitutii.
Gravitatea problemelor de rezolvat, lipsa de experienta politica a electoratului, disputele dintre partidele politice, ambitiile unor conducatori politici au dus la deteriorarea mecanismelor constitutionale si concentrarea puterii în mâinile executivului. În aceste conditii, viitorul democratiei depindea de modul în care conducatorii întelegeau sa respecte regulile. În state precum Cehoslovacia, se pastreaza regimul democratic, în timp ce în Polonia se ajunge la un regim autoritar.
Marea criza economica va afecta toate statele. Efectele sale se simt atât în plan economic, social, cât si politic. În state ca Uk, franta, Suedia, danemarca, Belgia si Olanda se mentin regimuri democratice, în schimb alte spatii aluneca spre regimuri autoritare(Germania, Italia, Spania, Portugalia etc).
Scaderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reactiile fata de modul cum s-au pus bazele pacii au dus la aparitia miscarilor extremiste si instaurarea, în unele state europene, a regimurilor dictatoriale.
În acest context, apar si se manifesta ideologii totalitare: fascism, nazism si comunism.
Fascismul
A aparut în Italia. Preconiza o societate organizata în grupuri profesionale numite corporatii. Acestea erau alcatuite din reprezentanti ai muncitorilor, taranilor si ai patronilor.
a îmbracat o forma corporatista. Pe plan politic, corporatismul urmarea înlocuirea parlamentului cu o adunare a delegatilor corporatiilor. Noua organizare trebuia sa asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale.
Fascismul a pus accent pe nationalism, pe promisiuni de restaurare a onoarei nationale.
A fost instaurat de Benito Mussolini.
Dezamagita în privinta ambitiilor teritoriale, zdruncinata de miscarile sociale sustinute de socialisti care amenintau cu instaurarea dictaturii proletariatului, democratia liberala italiana se vedea în imposibilitatea de a gestiona noile realitati. Fascismul aparea ca o solutie.
În 1919, Mussolini înfiinteaza fasci di combatimento, antrenate în luptele de strada cu stângistii.
În 1921, este creat partidul national fascist.
În octombrie 1922, este organizat marsul asupra Romei(Mussolini si cele 40000 de camasi negre). Regele Victor Emanuel III, temându-se de tulburari sociale, îl numeste pe Mussolini prim-ministru. Un an mai târziu, acesta primeste puteri depline pentru ca în urma alegerilor din aprilie 1924 camera deputatilor sa devina majoritar fascista, asigurându-i lui Mussolini toate pârghiile puterii.
Masuri:
– activitatea sindicala a fost redusa la tacere;
– a fost desfiintata libertatea presei;
– au fost desfiintate partidele politice;
– adversarii regimului aveau de înfruntat persecutiile politiei politice OVRA (organizatia voluntarilor pentru represiunea antifascismului) si ale tribunalului special înfiintat în 1925;
– propaganda anunta ca a luat nastere statul corporatist, care asigura prosperitatea tuturor categoriilor sociale; prin propaganda, s-a urmarit sa se redestepte în sufletul italienilor mândria de a fi urmas al vechii rome;
– pentru atragerea populatiei, Mussolini (il duce) a luat o serie de masuri ce au urmarit controlul marelui capital, înlaturarea coruptiei, masuri împotriva mafiei;
– pe plan extern, Italia va desfasura o politica agresiva: ataca si ocupa Etiopia, se alatura Germaniei si Japoniei în al doilea razboi mondial.
Nemultumirile italienilor duc la înlaturarea lui Mussolini în 1943. Este executat în 1945.
Nazismul
Ca ideologie, a fost fundamentat de Adolf Hitler în lucrarea „Mein Kampf”. Se baza pe nationalism exacerbat, rasism si antisemitism.
A aparut într-o perioada dificila pentru Germania. Învinsa în primul razboi mondial, era nemultumita de prevederile tratatului de la Versailles. Germanii considerau ca li s-a impus un dictat. Nazistii puneau accent pe nationalism si pe promisiuni de restaurare a onoarei nationale.
Hitler considera vinovat de problemele economice si sociale sistemul democratiei parlamentare. Singura solutie era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care sa supuna natiunea în numele binelui general.
Hitler voia sa-i cuprinda pe toti germanii într-un imperiu (reich). Justifica expansiunea prin nevoia de spatiu vital (lebensraum)) pentru rasa germana superioara, pentru arieni. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a facut din rasism si mai ales din antisemitism o componenta esentiala a programului sau. Evreii erau considerati vinovati de problemele Germaniei. În conceptia lui Hitler, evreii erau capabili sa polueze sângele german si sa slabeasca natiunea germana. Germanii creau cultura, evreii o distrugeau.
Hitler, liderul partidului national socialist al muncitorilor germani (nsdap), devine cancelar al Germaniei în 1933. Reusise acest lucru în urma alegerilor din 1932. În martie 1933, obtine puteri dictatoriale, fapt ce semnifica ssfârsitul republicii de la weimar. Dupa moartea presedintelui Hindenburg din 1934, preia si atributiile acestuia, proclamându-se fuhrer.
Masuri:
– sunt desfiintate partidele politice, exceptând nsdap;
– teroarea devine practica de guvernare; politia secreta (gestapo), trupele ss si sa îsi încep persecutiile
– sunt luate masuri cu caracter antisemit: pâna la sfârsitul lui 1934, avocati, medici, profesori, functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a practica acea meserie; în 1935, se adopta legile de la nuremberg prin care evreilor le-a fost retrasa cetatenia germana, li s-au interzis casatoriile cu germanii; în 1938, au loc actiuni ostile evreilor („noaptea de cristal”);
– este distrusa miscarea sindicala;
– se instituie control total asupra presei, radioului si cinematografului;
– bibliotecile sunt epurate, manualele scolare sunt rescrise;
– tinerii sunt educati în spiritul devotamentului fata de regim si înregimentati în organizatii de tipul „tineretul hitlerist”;
– specific nazismului este cultul conducatorului, care avea rolul de  a arata maretia, unicitatea si infailabilitatea lui Hitler;
– propaganda este pusa în slujba regimului;
– cultura este subordonata si ea regimului;
– controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii.
Comunismul
Îsi are originea în operele lui Karl Marx care a fundamentat teoria luptei de clasa. El sustinea ca societatea comunista se va edifica în tarile dezvoltate unde proletariatul va prelua, pe cale revolutionara, puterea de la burghezie.
Lenin a dezvoltat aceasta teorie sustinând ca revolutia proletara poate avea succes si în tarile mai putin dezvoltate, ca rusia. În conceptia sa, comunistii reprezentau avangarda proletariatului.
Ideologia comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizzarea unei societati fara clase în care sa domneasca egalitatea si dreptatea.
Teoria marxista considera ca, într-o prima etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinereastatului ca instrument al „dictaturii proletariatului” care sa actioneze împotriva adversarilor clasei muncitoare.
Primul regim comunist s-a instituit în rusia în octombrie 1917. Bolsevicii au luat o serie de masuri:
– nationalizarea bancilor si fabricilor;
– împartirea pamântului taranilor;
Între 1918-1921, se desfasoara un razboi civil între sustinatorii vechilui regim (albii) si partizanii bolsevicilor (rosii). S-au implicat si state occidentale.
– bolsevicii au instituit teroarea;
– au creat politia secreta ceka;
– taranilor le-a fost rechizitionata recolta;
– s-a introdus munca obligatorie;
– s-a creat armata rosie.
Bolsevicii reusesc sa se impuna. În 1922, se constituie URSS(uniunea republicilor sovietice socialiste).
Totalitarismul si teroarea se consollideaza în timpul lui stalin. Se dezvolta unele domenii (constructii de masini, energetic, metalurgie).
S-a lichidat analfabetismul, au fost eliminati adversarii politici, s-a desfasurat colectivizarea. S-a trecut la o economie planificata, se manifesta cultul conducatorului, încalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul se extinde.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s