Dupa 1918, viata politica a cunoscut o accentuata dezvoltare democratica, fiind fundamentata pe adoptarea votului universal (1918), adoptarea constitutiei din 1923.
Constitutia din 1923 stabilea, la articolul 5, drepturi si libertati cetatenesti: libertatea constiintei, întrunirilor, presei, învatamântului.
Articolul 33 enunta principiul suveranitatii poporului (toate puterile emana de la natiune).
Constitutia avea la baza principiul separarii puterilor.
`Prevederile constitutiei au stat la baza democratiei interbelice românesti, dar functionarea mecanismului democratic stabilit de aceasta a fost dificila.
Lipsa de experienta a electoratului, ambitiile politice, gravitatea problemelor de rezolvat, au dus la deteriorarea mecanismelor constitutionale si concentrarea puterii în mâinile executivului si ale sefului statului.
Partide politice:
În sistemul politic din România, partidele au jucat un rol important. Dupa 1918, sistemul partidelor politice cunoaste modificari: dispar partide (conservator), apar partide noi (partidul taranesc, liga poporului), se mentin partide (pnl), au loc fuziuni (pnr+partidul taranesc=partidul national taranesc), se manifesta partide ale minoritatilor, se constituie partide de extrema stânga (pcr) sau de extrema dreapta (lanc, garda de fier).
Între 1918-1921, se constata maxima proliferare a partidelor politice. Unele s-au intitulat taraniste sau agrariene pentru a atrage electoratul din mediul rural, altele s-au intitulat nationaliste.
Viata politica a fost dominata de doua partide: pnl si pnt.
Liberalismul:
Reprezenta interesele burgheziei industriale si financiare, unor meseriasi, intelectuali.
Pnl apare în 1875.
În perioada interbelica, la conducerea partidului au fost: I I C Bratianu(1909-1927), Vintila Bratianu (1927-1930), I G Duca (1930-1933), C I C Bratianu (1937-1947).
Deviza partidului=„prin noi însine”.
Organul de presa central=„Viitorul”.
Puneau în centrul societatii individul, teorie sustinuta pâna la primul razboi mondial. Dupa razboi, au aparut schimbari în ideologia liberala, aparând neoliberalismul, care punea accent pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual. Aceasta conceptie a fost sustinuta de Vintila Bratianu si Stefan Zeletin.
Viitorul, în conceptia lui Zeletin, era în industrializare si urbanizare. Liberalii au accentuat rolul industriei si au întrevazut o legatura între industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice.
Deviza „prin noi însine” nu trebuie înteleasa ca o atitudine exclusivista, de excludere a capitalului strain, ci ca o colaborare cu acesta în conditii mai avantajoase ca pâna atunci.
Stefan Zeletin considera constitutia din 1923 actul de nastere a neoiliberalismului.
Taranismul:
Reprezinta a doua conceptie importanta din România. A fost sustinut de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gheorghe Zane.
În 1918, se constituie partidul taranesc, reprezentând interesele lumii satelor.
La 10.10.1926, are loc fuziunea cu partidul national, rezultând pnt.
Conducerea a fost asigurata de Iuliu Maniu si Ion Mihalache.
Organul de presa=„Dreptatea”.
Deviza=„politica portilor deschise”.
Fata de pozitia pro industriala sustinuta de pnl(acesta considera ca problema agrara a fost rezolvata prin reforma agrara), partidul taranesc si apoi pnt au pus accent pe gospodaria taraneasca si agricultura.
Taranismul sustinea primatul taranimii ca o clasa omogena si independenta cu importanta în evolutia ulterioara a societatii.
Puneau accent pe cresterea rolului statului.
Pornind de la conceptia conform careia România trebuia sa fie un stat predominant agrar, reprezentantii taranismului nu negau dezvoltarea unor ramuri industriale (mai ales cele care valorificau produsele agricole si bogatiile subsolului), dar se împotriveau protectionismului vamal ridicat sustinut de liberali.
Taranistii considerau ca România nu dispune de suficient capital necesar sustinerii dezvoltarii economice si se pronuntau pentru politica portilor deschise în fata ccapitalului strain.
Din punct de vedere politic, Constantin Stere considera ca România trebuia sa fie stat taranesc deoarece poporul român este un popor de tarani si munca taranilor conditioneaza întreaga viata economica si sociala.
La început, taranistii au promovat (1919-1924) lupta de clasa a taranilor si muncitorilor împotriva burgheziei oligarhice.
Dupa 1924, au sustinut apararea de clasa a taranimii oprimate de burghezie.
La congresul din 1925 al pnt, s-a afirmat ideea colaborarii tuturor fortelor sociale în cadrul statului national taranesc, pe baza unei reale democratii.
Mecanismul constitutional stabilit prin constitutia din 1923 a fost dificil de pus în aplicare. O problema era legata de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut o practica mai veche,instituita de Carol I: regele numea guvernul, apoi dizolva corpurile legiuitoare si se organizau alegeri. Astfel, executivul desemna legislativul, si nu invers.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, fidele devizei „prin noi însine”, au urmarit valorificarea bogatiilor tarii, emanciparea de sub dependenta capitalului strain.
Printre masurile luate de liberali: adoptarea constitutiei din 1923, legea privind comercializarea si controlul întreprinderilor de stat(1924), legea minelor, legea energiei.
Taranistii s-au aflat la guvernare între 1928-1931 si 1932-1933.
Liberalii revin la putere în 1933, si sunt preocupati de dezvoltarea industriei, cresterea rolului statului.
Pe scena politica, s-au manifestat si grupari de extrema dreapta si stânga.
Extrema dreapta:
Corneliu Zelea Codreanu, desprins din lanc, înfiinteaza, în 1927, legiunea arhanghelului mihail. În 1930, creaza o sectie politica, garda de fier. Doctrina legionara se proclama, înainte de toate, crestina, idee sustinuta pentru a justifica atitudinea antisemita si condamnarea morala a oamenilor politici acuzati de lipsa credintei în dumnezeu.
Legionarii au lansat teoria purificarii prin moarte, exacerbând misticismul, promovând ura, intoleranta, apologia mortii.
Ei considerau ca democratia parlamentara este vinovata de unele rele (lipsa de moralitate, saracirea populatiei) si în special de acapararea avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea României marii finante
internationale evreiesti, afirmând ca seful lor va face din România „O tara mândra ca soarele pe cer”.
Din punct de vedere al politicii externe, sustineau apropierea de Italia si Germania
Organ de presa=„Sfarma piatra”.
În 1940, legionarii ajung la guvernare.
Extrema stânga:
Pcr a fost înfiintat în 1921. A aderat la internationala comunista.
Conceptia comunista considera ca societatea capitalista este perimata din punct de vedere istoric si trebuia înlaturata prin revolutie.
Esenta doctrinei comuniste se regaseste în documentele parditului comunist. Se aprecia ca România este veriga slaba a lantului capitalist si era nevoie de o revolutie pentru înlaturarea burgheziei si mosierimii si instaurarea puterii proletariatului, nationalizarea mijloacelor de productie în vederea edificarii societatii socialiste.
În 1923, este adoptata teza cominternista, potrivit careia România este stat multinational „creatie a imperialismului apusean” si trebuia dezmembrat.
ÎN 1927, partidul este scos în afara legii. În 1944, dupa înlaturarea lui antonescu, participa la guvernare si treptat va prelua puterea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s