Posts Tagged ‘Serbia’

Neutralitate
În 1914 izbugnea primul razboi mondial. Pretextul razboiului l-a constituit asasinarea mostenitorului tronului Austroungariei, Franz Ferdinand, de catre un studend sârb, la Sarajevo (15.6.1914). Principala cauza a fost lupta pentru reîmpartirea lumii.
Austroungaria impune Serbiei conditii grele care nu pot fi respectate si, la 15.6.1914, Germania, sprijinita de Austroungaria, declara razboi Serbiei. Se pun în miscare cele doua aliante:
– antanta (Anglia, Franta, Rusia, Italia (din 1915), România (din 1916), SSUA (din 1917));
– puterile centrale / tripla alianta (Germania, Austroungaria, Turcia, Bulgaria (din 1915)).
Atitudinea României fata de razboi va fi precizata în cadrul consiliului de coroana de la Sinaia din 21.7/3.8.1914. Regele Carol I dorea intrarea României în razboi alaturi de puterile centrale. S-a stabilit neutralitatea României. În septembrie 1914, Carol I moare si-i urmeaza la tron nepotul sau, Franz Ferdinand.
Pe perioada neutralitatii (1914-1916), s-au manifestat diverse curente: antantofilii (Iorga, Filimon) si germanofilii.
Realizarea româniei mari
Participarea României la razboi (1916-1918)
Dupa îndelungi tratative, guvernul I.I.C. Bratianu a semnat cu Antanta, la 4/17 august 1916 tratatul de alianta si conventie militara:
-Antanta promitea sprijin militar (trimiterea zilnica a 300 de tone de munitii; Antanta trebuia sa declanseze în Galitia si Salonic ofensiva menita sa faciliteze actiunea României);
-Se recunosteau statului Român drepturile asupra Transilvaniei, Banatului si Bucovinei;
-România urma sa declare razboi Austro-Ungariei.
Consiliul de coroana de la Cotroceni (14/27 august 1916) a aprobat cele doua documente si a decis intrarea în razboi împotriva Austro-Ungariei.
Campania din 1916
La 14/27 august 1916 România a intrat în razboiul pentru unitatea nationala, declarând razboi Austro-Ungariei.
Trupele Române au înaintat peste Carpati eliberându-se localitatile Brasov, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Orsova.
Aceasta înaintare a fost oprita ca urmare a victoriei obtinute în Sud la Turtucaia (1-6 septembrie 1917) de catre Germani si Bulgari.
Armata Româna este nevoita sa revina pe linia Carpatilor, unde a avut loc “batalia trecatorilor”.
În carpatii orientali atacul dusman a fost oprit („pe aici nu se trece”), dar la Olt si Jiu evenimentele din spatiul Rus (instaurarea regimului Sovietic 25.10.1917) si iesirea Rusiei din razboi prin semnarea pacii de la Brest-Sitovsk (03.03.1918) au împiedicat România sa valorifice victoriile din anul 1917 si au obligat-o sa semneze pacea cu puterile centrale.
Pacea de la Bucuresti (24 aprilie/7 mai 1918):
-Numita si “pacea odioasa”;
-Semnata de guvernul Alexandru Marghiloman;
-Austro-Ungaria lua o parte din muntii carpati (5600 KM);
-Dobrogea era ocupata de Bulgaria;
-Germania instituia un monopol asupra titeiului pe 90 de ani;
-Armata Româna era demobilizata;
-României i se permitea accesul la Marea Neagra prin portul Constanta;
Regele Ferdinand a refuzat sa semneze pacea.
În octombrie/noiembrie 1918, pe fondul succeselor Antantei, noul guvern condus de generalul Constantin Coanda a proclamat mobilizarea generala si armata Româna a reintrat în razboi.
Sfârsitul razboiului (11.11.1918) gasea România în tabara învingatoare (Antanta).
Bilantul: 800000 de morti, raniti si disparuti, enorme distrugeri si pierderi materiale.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 regele Ferdinand si regina Maria au revenit la Bucuresti.

Recunoasterea independentei
Prin tratatul de la Berlin (1.7.1878) se prevedeau urmatoarele:
-se recunostea independenta României în anumite conditii: modificarea articolului 7, rascumpararea de catre guvernul Român a actiunilor societatii Strausberg care construise drumurile de fier;
-România primea Dobrogea, Delta Dunarii, Insula Serpilor si ceda Rusiei Cahul, Bolgrad, Ismail.
Ca urmare a cuceririi si recunoasterii independentei României, prestigiul monarhiei a crescut foarte mult:
-în 1878, Carol si-a luat titlul de alteta regala;
-la 14.3.1881, România a fost proclamata regat;
-la 10.5.1881, Carol întâi si sotia sa Elisabeta au fost încoronati ca regi ai României;
-creste prestigiul international al tarii.
Aderarea la tripla alianta
Deteriorarea relatiilor Româno-Ruse determina România sa se orienteze spre puterile centrale (Germania si Austro-Ungaria).
Tensiunile dintre Austro-Ungaria si România în legatura cu navigatia pe Dunare si situatia Românilor din Transilvania reprezentau un opstacol serios.
În 1883, Carol viziteaza Germania si Austro-Ungaria, vizita urmata de cea a lui I.C. Bratianu.
Se fac pasi spre aderarea la tripla alianta.
În 1883 România adera la tripla alianta (alianta ce se constituise în 1882 si grupa Germania, Austro-Ungaria si Italia):
-alianta avea caracter defensiv;
-prevederile au fost cunoscute doar de suveranii statelor semnatare si de prim-ministri;
-actul nu a fost adus în discutia parlamentului de teama respingerii sale;
-a avut efecte favorabile: a scos România din izolarea diplomatica, i-a asigurat unele avantaje pe piata Europei centrale.
Totusi relatiile României cu Austro-Ungaria au continuat sa se înrautateasca pe fondul situatiei Românilor din Transilvania.
Dupa anularea conventiei comerciale din 1875 de catre România, Austro-Ungaria a declansat un razboi vamal (1886-1891).
Politica externa a României la începutul secolului XX
Raportul de forte din balcani a suferit modificari înca din ultimii ani ai secolului al XIX-lea prin reorientarea Serbiei spre Rusia si a Bulgariei spre Austro-Ungaria.
Guvernul Român sustinea o politica de echilibru între statele din zona:
-problema Românilor a tensionat relatiile României cu Grecia;
-relatiile cu Turcia erau inexistente;
-pretentiile Bulgariei erau privite cu suspiciune;
-România a avut relatii mai apropiate cu Serbia;
-exista o ostilitate fata de politica promovata de Austro-Ungaria.
Razboaiele Balcanice (1912-1913)
-au evidentiat reorientarea politicii externe Românesti;
-au oferit României ocazia de a se afirma ca principala putere între statele din zona.
Primul razboi (1912)
-s-a purtat între Serbia, Muntenegru, Bulgaria si Grecia împotriva Turciei;
-România neutra;
-Turcia înfrânta.
Al II-lea razboi Balcanic (1913)
-neîntelegerile dintre aliati dupa victorie, amestecul marilor puteri, au determinat declansarea celui de-al II-lea razboi Balcanic (1913);
-întarirea Bulgariei era perceputa la Bucuresti ca o amenintare pentru securitatea frontierei Dobrogene;
-împotriva Bulgariei s-au aflat Serbia, Muntenegru, Grecia, România, Turcia;
-pentru a evita intrarea armatei Române în Sofia, Bulgaria a cerut pace. Prin pacea de la Bucuresti (1913) Bulgaria ceda României Cadrilaterul;
-gazduirea acestui congres de pace, la care pentru prima data tarile din sud-estul Europei îsi rezolvau problemele în absenta marilor puteri constituiau un indiciu privind cresterea prestigiului international al României.
Actiunea statului Român a fost în contradictie cu cea Austro-Ungara.
România si marile puteri în primul  razboi mondial
În vara lui 1914, atât puterile centrale cât si Antanta doreau sa atraga România de partea lor.
Puterile centrale:
-au fost acreditati noi ambasadori Ottokar Czernia (din partea Austro-Ungariei) si Von Busche (din partea Germaniei);
-presiuni asupra primului ministru Ungar Istvan Tisza pentru a-l determina sa acorde concesiuni Românilor din Transilvania.
Antanta
-tarul Nicolae al II-lea vizita Constanta însotit de ministrul de externe Sazonov (1.6.1914);
-discutiile cu Carol întâi si premierul Ion I.C. Bratianu au reconfirmat noua orientare în politica externa a României.
La 15.7.1914 izbucneste primul razboi mondial.
România prezenta interes din punct de vedere economic, militar, strategic.
Soarta tarii a fost decisa la consiliul de coroana de la Sinaia din 21 iulie-3 august 1914.
S-a hotarât neutralitatea din 1914 pâna în 1916.
În timpul celor 2 ani de neutralitate Bratianu a pregatit intrarea României în razboi.
Se urmarea ca: revendicarile României sa faca obiectul unui angajament ferm din partea aliatilor, situatia de pe fronturi sa implice sacrificii umane cât mai mici.
În septembrie 1914 România încheia un acord secret cu Rusia:
-Rusia se angaja sa apere integritatea teritoriala a României si îi recunostea drepturile asupra teritoriilor din Austro-Ungaria în schimbul neutralitatii.
Tot în septembrie 1914 se încheie si un acord cu Italia.
Conveneau sa nu renunte la neutralitate decât în urma unui preaviz de 8 zile.
Solicitarile vizând intrarea României în razboi se intensifica dupa implicarea în conflict a Italiei si Bulgariei (1915).
Puterile centrale sperau în neutralitatea României.
Franta si Rusia, nemultumite de tergiversarile lui Bratianu, puneau România, în vara anului 1916, în fata alternativei “acum ori niciodata”.
Guvernul semna tratatul si conventia militara cu Antanta la 4/17 august 1916, iar 10 zile mai târziu începea “marele razboi pentru întregirea neamului”.